„Încrede-te în Domnul şi fă binele; locuieşte în ţară şi umblă în credincioşie!”(Psalmul 37:3)

Conform DEX, „a avea încredere” înseamnă „a socoti că cineva este drept”, „a se încredința”, „a se bizui pe cineva sau pe ceva”.

Încrederea ne dă posibilitatea de a lucra eficient, de a ne exprima, de a fi creativi, de a ne investi pe noi. Încrederea cuprinde mai multe sfere, construite încă din copilărie, prioritizând relația cu Dumnezeu, cu extinere spre semenii nostri. Am rezumat conceptul de încredere în următoarele subgrupări:

1. „Încrede-te în Domnul!”– reprezintă, centrul, cea mai solidă piatră a construcției. Încredințarea că Cineva pe care-L cunoaștem, cu care interacționăm zilnic, mai presus de puterile noastre limitate veghează și e gata să ne ofere ajutorul dacă i-l cerem și îl acceptăm în viața noastră ne oferă sentimentul de apartenență, de noblețe.
2. „Fă binele!”-cu această misiune pornim roadele umblării noastre în această lume, începând cu familia, vecinii, colegii și cunoscuții noștri.

În familie încrederea se construiește zilnic prin experiențele prin care trecem împreună, prin valorile pe care le prezentăm copiilor, prin acțiunile noastre. Atunci când încrederea există, putem comunica eficient, despre orice subiect, ne putem sprijini, putem avea așteptări unii de la ceilalți și putem fi încântați de rezultate. Copiii învață să comunice eficient, să interacționaze, să relaționeze, să-și dezvolte abilitățile socio-emoționale, cognitive.

În Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani, la pg 4, echipa de specialiști concluzionează că în lipsa încrederii apar fenomenele adverse:  „Copiii care prezintă un nivel înalt de anxietate cronică secretă cantități mari de hormoni ai stresului, cortizoli, care dăunează  exercitării  capacităților  cognitive și funcționării sistemului imunitar. Copilul are nevoie simultan și(…)  de încredere, și de răbdare, și de un mediu prielnic în care să se dezvolte etc., fiecare la timpul potrivit. Știrbirea vreuneia dintre aceste condiții, în această perioadă de viață, are consecințe pe termen lung”.

Ca tip particular de încredere, specific activității noastre este relația de încredere dintre noi și părinții copiilor cu care interacționăm zilnic. Parteneriatul real, practic cu părinții are un rol esențial în dezvoltarea holistică a copiilor.

1.  „Locuiește în țară”– pentru că avem certitudinea că putem construi relații solide cu cei apropiați, putem să ne extindem relațiile de încredere, în cercuri concentrice spre zone mai îndepărtate. Copiii vor avea o bună inserare în societate, iar „țara” va beneficia de buni cetățeni.

4. „Umblă în credincioşie”-căci știm că putem să acționăm eficient, iar umblarea noastră va fi răsplătită de generațiile care vor veni.

Increderea reprezintă suportul pe care se construiește relația noastră cu cei din jur, iar relațiile se definesc în măsura încrederii pe care o emanăm.

Un călugăr necunoscut, în anul 1100 exprima dorința de schimbare, asocită cu încrederea, ca propagarea undelor în cercuri concentrice: „Acum, bătrân fiind, îmi dau seama că singurul lucru pe care îl pot schimba sunt eu însumi și deodată îmi dau seama că, dacă acum mult timp m-aș fi schimbat pe mine însumi, aș fi avut un impact asupra familiei mele. Familia mea și cu mine am fi putut avea impact asupra orașului. Impactul acestuia ar fi putut schimba țara și astfel aș fi putut cu adevărat să schimb lumea.”

Prof. pt. înv. preșcolar, Albu Cristina

Bibliografie:

1. Bilblia, traducerea Cornilescu;
2. Ionescu, Mihaela, coord., 2010, Repere fundamentale în învățarea și dezvoltarea timpurie a copilului de la naștere la 7 ani, București, Editura Vanemonde.